Probabil cel mai bun mod in care poti face o schimbare cat de mica in societate este daca ataci chiar idelie fundamentale, care sunt implementate in mintea majoritatii de la varste fragede si dezvoltate de-a lungul vietii. Inca un post legat de valorile societatii noastre. Despre cum probabil ca percepe cineva viata si ce asteapta cel mai mult de la ea. Un om este definit de alegerile pe care le face. Am uitat exact cine a zis asta sau vers al carei melodii era dar asta o sa fie baza articolului.
Aceste alegeri sunt, in majoritatea cazurilor sunt (cel putin in prima faza) influentate de ce vede fiecare la persoanele apropiate si de sfaturile pe care le primeste de la aceste persoane. Este desigur vorba de parinti. La varste prea fragede, copiii se afla aproape in totalitate sub puterea parintilor. Ei fac alegerile pe care odraslele sunt prea mici sau prea tinere sa le faca. Politicienii de la noi din tara si din majoritatea lumii au considerat ca la varsta de 18 ani, copilul este pregatit sa aleaga singur si sa fie responsabil pentru consecintele acestor alegeri. De aici in colo, probabil micul adult se va descurca bazandu-se pe educatia primita (presupunand ca aceasta exista).
Valorile dupa care majoritatea acestor tineri se ghideaza in viata (cel putin in mediul meu) mie mi se par cel putin deranjante, cu toate ca din cate vad, marea majoritate este de acord cu ele. Principiul pe care toti il primesc din tata in fiu si tot asa este in general egoismul. Toti copiii sunt invatati ca pe cat posibil trebuie mai intai lor sa le fie bine si apoi celorlalti. De aici proverbe din popor cum ar fi: “Decat sa planga mama, mai bine plange ma-ta”. Daca un parinte si-ar sfatui copilul despre cum sa se comporte intr-o relatie emotionala cu alta persoana, probabil multi nu ar dezaproba infidelitatea sau lipsa de interes pentru felul in care se simte cealalta persoana (citat din popor: “asta e acum. Treci la urmatoarea. Cu cat mai multe cu atat mai bine”). La fel toti sunt sfatuiti sa ignore dorintele prietenilor sau persoanelor apropiate atunci cand e vorba de a alege intre ei si propria persoana. Atat timp cat cineva este sfatuit sa nu ii pese de sentimentele unei alte fiinte umane si sa nu simta pic de vina pentru ranirea (nu numai fizica, dar si psihica) a celor din jur, cred ca ceva este in neregula. La fel putem vorbi despre cum egoismul cauzeaza probleme mult mai mari: pentru un mai mare castig, patronii unei mari companii concediaza si astfel arunca pe strazi sute sau mii de oameni. Egoismul acesta pe care multi il considera firesc, deci, poate sa duca la probleme de la cele domestice pana la o scara mult mai mare. Cu toate acestea, toti aleg sa ignore si sa treaca mai departe cand vad asa ceva, sa fie doar niste observatori pasivi, doar confortul si buna-starea materiala sa fie prioritare.
In acelasi mod, societatea noastra, prin mijloacele sale de manipulare, (educatia primita acasa, educatia primita la scoala sau de ce nu: educatia primita prin intermediul mijloacelor mass-media) incearca sa faca exact acest lucru: sa creeze o turma de fiinte umane, al carui singur scop este profitul, fiecaruia sa ii pese numai de buna-starea lui (uneori si a familiei lui) si toti sa invete sa ignore in totalitate orice problema a oricui altcuiva, motivul fiind ca si restul fac la fel sau ca riscul ar fi prea mare. Obstacolele intampinate sunt deseori omenia, solidaritatea, altruismul, prietenia. Atat timp cat acestea nu exista, societatea noastra de animale dresate va continua sa supravietuiasca intr-o lume lipsita de sentimente, fiindca toti sunt invatati ca bunul material reprezinta succesul si succesul inseamna totul in viata. Daca ar exista solidaritate sau prietenie, daca unei persoane i-ar pasa de mai mult decat propria buna-stare, ar aparea unitatea intre oamenii care isi dau seama ca profitul nu este scopul suprem, ar aparea oameni care prefera egalitate in loc de competitie, astfel provocand tulburari pentru turma de oi si mai ales pentru ciobani.
Aceasta competitie asigura faptul ca nu exista solidaritate si compasiune. Si cum apare in primul rand competitia? Datorita lipsei de siguranta de sine a fiecaruia, indusa de imaginile pe care mass-media le afiseaza ca modele, (imagini exagerate menite sa impinga individul peste limitele sale pentru a ajunge la un scop urmarit de cei ce scot bani de pe urma noastra). Aceasta lipsa de siguranta duce la frustrare care la randul ei duce la concurenta pentru a depasi frustrarea. Competitia sustine ca trebuie sa fii mai bun decat cel de langa tine, egal nu este destul. Numiti-ma comunist sau cum vreti voi, dar tot nu inteleg, de ce trebuie sa existe competitie cand poate exista solidaritate si ajutor? In momentul in care o persoana si-a atins nivelul de confort dorit, de ce nu poate da ce are in plus celor care au nevoie? De ce trebuie sa aspire la mai mult atata timp cat nu are nevoie de mai mult? (si nu ma luati cu d-alea cu asa-i natura umana. Asta-i doar o scuza pentru ca nu gasiti un motiv bun). Un raspuns firesc este dat tot de unul dintre principiile nescrise dupa care se ghideaza lumea noastra : fiecare trebuie sa profite cat mai mult de bunatatea celor din jur. Astfel, bunatatea reprezinta un termen negativ, oamenii care dau fiind considerati fraieri. Nimeni nu cauta sa rasplateasca bunatatea care li s-a aratat. Ei doresc doar sa profite cat mai mult posibil de acesti fraieri care “isi pierd timpul” cu a-i ajuta pe altii. Asa ca atata timp cat aceasta conceptie va domina iar nimeni nu va aprecia bunatatea celorlalti si toti vor cauta numai sa profite de ea, societatea cea lipsita de orice fel de sentiment va continua sa existe iar specia umane din cadrul ei va continua sa se perpetueze (pana probabil se vor autodistruge dar hey n-avem de unde sa stim asta).
Asa ca noua ce ne ramane de facut? Toate aceste lucruri ma fac sa cred ca faptul ca ne inmultim nu este o idee asa de buna. O societate cum este cea descrisa mai sus nu cred ca are nici un impact pozitiv asupra nimanui si nici asupra mediului in general. Acesti oameni se nasc pentru a cumpara si pentru a muri. Asa ca, din nou, ce ne ramane noua, celorlalti, de facut? Celor care vad ceva in neregula cu toate aceste “valori” cu care suntem hraniti de mici copii?
Deci.. Pentru cei care se regasesc in ce am descris mai sus: folositi un prezervativ.. sau doua! Serios. Adica tot timpul. Nu doar uneori. Tot timpul. Prezervativul sa fie acolo. Orice s-ar intampla, sa folositi un prezervativ.
I’ll shoot your kid at school!
Cause he’s gonna grow up to be a fucking asshole just like you!
