duminică, 28 septembrie 2008
I got sumthin to say, I killed your baby today
Nu stiu exact la ce o sa ma refer dar va avea legatura in special cu ultimii patru ani (ca nu cred ca tin minte nimic de dinainte.. destul de greu si cu astia patru). Probabil o sa fie in mare parte despre saying goodbye to friends and such (dramatizez cam mult ca oricum o sa ma intorc o data la doua weekenduri si cam toate vacantele). So I guess it's goodbye to alergatul in pula goala prin vama (speram si la mai mult), la toate sezoanele simpsons vazute iar si iar... si iar, la all teh dope care a facut posibila vizionarea acelorlasi desene animate de atatea ori, la *caugh* walks, la teh hood ;), la ialomita *caugh* walks, la prea multe majorate, (desi urasc sa o zic) la broscoteca -pentru ca acum orasul asta este in totalitate plictisitor-, la toate drumurile cu personalul to see teh shows si la lehlienii care vin odata cu aceste drumuri (de asemenea speram la mai mult), la la bebe, la la statuie (inainte sa fie infestata de the new age scene kids), la satul de vacanta si costumul de scooby (don't even fucking think about asking), la.. did i mention teh dope?, la albastrul de metil, lipiciul si albusul de ou, la FLOOOOREA si FELICIAAAAA, si cam atata imi vine in minte acum... oricum propozitia aia e mult prea lunga.
And goodbye celor care au luat parte la toate treburile de mai sus si care would do it all again. Nu are rost sa-i insir.
Dar dupa cum am mai zis, I'm over-reacting si nu e ATAT de dramatica toata treaba. This ones for teh esses ;) and teh dog of satan :D
joi, 4 septembrie 2008
We are kids We like punk rock and roll If we didn't we got no soul
Ce vreau sa se inteleaga e ca nu intentionez sa ofensez pe nimeni cu post-ul acesta sau cel anterior. As vrea sa o numesc mai degraba un fel de “constructive critique”. Pana la urma nu sunt eu si nu e nimeni cel care sa spuna cine e sau nu “punkist” sau ce inseamna punk-ul. Doar vreau sa imi exprim cumva ingrijorarea pentru faptul ca (cel putin in zona aceasta) punk-ul pare sa fie o “miscare” ce nu prea mai “misca”. Eu sustin toata treaba fiindca pare sa fie singura chestie ramasa in aceasta “noua era” care sa se bazeze pe acceptare mai mult decat pe respingere, pe solidaritate mai mult decat pe separare si pe libertate mai mult decat pe control. Pentru mine punk-ul inseamna acceptarea oricui e dispus sa se alature indiferent de felul in care s-a nascut sau deciziile pe care le-a luat in trecut si a lupta (prin orice mijloc posibil) pentru ceea ce credem ca este corect. In plus, (aici vorbeste latura mea realista) ca “panchisti”, nu prea avem prieteni. Pe de o parte este generatia de peste 30 de ani cu idei preconcepute despre aceasta miscare (si acelea nu sunt idei prietenoase), iar pe cealalta sunt toti cocalarii carora intelectul nu le permite sa judece o persoana decat dupa aparente si starea materiala si toti neo-nazistii si nationalistii rasariti de cine-stie-unde care din lipsa de coaie necesara pentru a ataca pe cine zic ei ca urasc de fapt, ii ataca pe cei care nu sunt de acord cu ideile lor si nu le e frica sa spuna asta.
Pana la urma daca nu suntem in stare sa trecem toti de acceasi parte a zidului, sa ne organizam, sa renuntam la orgolii de cacat si sa ne sustinem unul pe altul cat de mult putem, eu cred ca o sa fim mancati de vii…