Living in nineteen eighty-fucking-four...

... and it's getting worse

Back online... cu un nivel de disperare, anxietate si indignare mult mai ridicat decat pana acum... Probabil ati fost asaltati toti de stirile ce priveau inregistrarea datelor despre convorbirile telefonice, e-mailuri, introducerea cip-urilor ce furnizeaza diferite informatii despre posesor in pasapoarte si asa mai departe... In mod natural, ma simt revoltat cand aud de asemenea masuri luate fara nici un motiv. Daca se gandeste cineva sa puna o intrebare stupida cum ar fi "de ce?", ii raspund anticipat: Cum in numele lui *enter prefered god here* poate cineva sa vrea sa fie controlat? Indiferent de circumstantele in care se afla, cum poate cineva sa renunte de buna-voie la libertatea lui atata timp cat acea libertate nu afecta pe nimeni? Cum poate lumea sa accepte ca in scopul prinderii unor "infractori periculosi", toti sa renuntam la dreptul nostru la intimitate? (toate erau intrebari retorice -asta pentru acelasi tip de dobitoc care ar fi intrebat mai sus "de ce?"-)
Acum ca am lamurit problema "de ce?"-ului, raspund anticipat altor dobitoci care ar intreba de ce m-as simti eu atat de revoltat daca teoretic nu am nimic de ascuns? Pentru ca atata timp cat au putut introduce cateva legi atat de absurde doar pentru a avea ei populatia tinuta mai din scurt si a fi siguri ca raman la putere indiferent de ce zicem noi, la fel de bine ar putea declara impotriva legii numeroase alte entitati / practici / concepte (asa cum de-a lungul istoriei s-a intamplat de foarte multe ori, ex: dreptul de a practica anumite religii, plante, pagini de internet, etc) pentru care apoi putem fi persecutati cu ajutorul legilor mentionate la inceputul post-ului.
Pana unde vom merge in numele sigurantei? Pana in locul in care fiecare aspect al vietii noastre va fi controlat si monitorizat? S-a mai intamplat asta acum nu foarte mult timp si se pare ca toti am uitat! Si pana unde vom merge cu a ignora tot ce se intampla in jurul nostru in favoarea altor chestii care sunt acolo special ca sa ne distraga? (bautura, muzica, fotbalul, munca, petrecerile, vestimentatia, culoarea unghiilor, etc)
In urma cu cateva zile am observat totusi ca cineva face ceva. Eram in sfarsit multumit de faptul ca nu toata lumea sta cu ochii inchisi si o mana de oameni au reusit sa treaca peste frica de autoritate sau mai stiu eu ce si s-au unit pentru a protesta impotriva acestor masuri. Pe cat de intens a fost entuziasmul, pe atat de mare a fost dezamagirea: era vorba de protestul ce a avut loc duminica la mitropolie. Acest protest a fost organizat fiindca oamenii de care vorbeam urmau sa protesteze in numele bisericii, pentru ca articolul de lege avea numarul 1566 (iar dupa cum sistemul educational infailibil al Romaniei i-a invatat: 1+5=6, articolul avand chiar NUMARUL BESTIEI) Ba mai mult, pe grupul de yahoo, care urma sa serveasca pe post de teren pentru pregatirea actiunii, se trimiteau mesaje de genul: "cum putem noi sa mergem la protest fara binecuvantarea *insert holy person name here*? Nu putem face nimic fara bine-cuvantarea lui Dumnezeu!". Si asta nu e tot! Printre organizatiile care urmau sa ia parte la protest se numara si noua dreapta, careia pur si simplu nu-i vad in nici un fel locul acolo (avand in vedere ca ei se declara descendentii miscarii legionare din perioada interbelica), care dupa mine are la baza controlul direct mai mult ca orice alt tip de organizatie. Asadar, problema mea se rezuma la faptul ca aici la noi in tara, oamenii nu se pot uni pentru un scop foarte clar si simplu cum ar fi LIBERTATEA TUTUROR! Se pot uni doar din interese personale, pentru a-si face publicitate, sau datorita faptului ca nu le convine controlul pe care il exercita cineva asupra lor, ei vrand sa-l inlocuiasca cu felul propriu de control. Daca nu este un scop religios sau daca nu ar avea nimic de castigat personal in mod direct din asta, nimeni nu ar face nimic. Sunt singurul ingrijorat de acest lucru?!
Cred ca asta era printre putinele chestii care ma puteau face sa desconsider mai mult locul in care traiesc, fiind chiar un exponent al celorlalte... Cred ca sunt putine locuri in lume cu o concentratie atat de mare de ignoranti.

If it was up to me I would restart history

We are kids We like punk rock and roll If we didn't we got no soul

Si acum pentru a termina scurta mea critica asupra “scenei” punk romaneasca, cum am promis data trecuta, voi incepe cu “cheta”. In caz ca este cineva nefamiliarizat cu intelesul “slang” al cuvantului “cheta”, este vorba de a cere bani oamenilor pe strada pentru ca “ceratorul” sa-si permita sa cumpere (de obicei) alcool. Pentru a clarifica putin lucrurile, eu nu consider acest mod de a scoate un ban ceva umilitor. Este ceva ce probabil oricine ar face in caz ca nu ar avea nici un alt mod de a supravietui. Problema este ca aici nu e vorba de supravietuire. In unele cazuri este vorba de moda. Este vorba de copii dezorientati cu bani in buzunar care vad cheta ca fiind un mijloc de a adera la grupul de “panchisti” caruuia doreau cu atata ardoare sa i se alature. In alte cazuri “cei ce fac cheta” sunt convinsi ca prin ce fac ei, “fut sistemul”. Dar daca e sa luam aceasta varianta, nu vad cum a lua bani de la sistem (ex: trecatori care sunt angajati in sistem) si a-i baga inapoi in sistem (de obicei prin a cumpara bautura de la cea mai apropiata alimentara) inseamna sa il futi. Poate sunt absurd dar eu vad asta ca fiind exact modul prin care functioneaza sistemul.

Ce vreau sa se inteleaga e ca nu intentionez sa ofensez pe nimeni cu post-ul acesta sau cel anterior. As vrea sa o numesc mai degraba un fel de “constructive critique”. Pana la urma nu sunt eu si nu e nimeni cel care sa spuna cine e sau nu “punkist” sau ce inseamna punk-ul. Doar vreau sa imi exprim cumva ingrijorarea pentru faptul ca (cel putin in zona aceasta) punk-ul pare sa fie o “miscare” ce nu prea mai “misca”. Eu sustin toata treaba fiindca pare sa fie singura chestie ramasa in aceasta “noua era” care sa se bazeze pe acceptare mai mult decat pe respingere, pe solidaritate mai mult decat pe separare si pe libertate mai mult decat pe control. Pentru mine punk-ul inseamna acceptarea oricui e dispus sa se alature indiferent de felul in care s-a nascut sau deciziile pe care le-a luat in trecut si a lupta (prin orice mijloc posibil) pentru ceea ce credem ca este corect. In plus, (aici vorbeste latura mea realista) ca “panchisti”, nu prea avem prieteni. Pe de o parte este generatia de peste 30 de ani cu idei preconcepute despre aceasta miscare (si acelea nu sunt idei prietenoase), iar pe cealalta sunt toti cocalarii carora intelectul nu le permite sa judece o persoana decat dupa aparente si starea materiala si toti neo-nazistii si nationalistii rasariti de cine-stie-unde care din lipsa de coaie necesara pentru a ataca pe cine zic ei ca urasc de fapt, ii ataca pe cei care nu sunt de acord cu ideile lor si nu le e frica sa spuna asta.
Pana la urma daca nu suntem in stare sa trecem toti de acceasi parte a zidului, sa ne organizam, sa renuntam la orgolii de cacat si sa ne sustinem unul pe altul cat de mult putem, eu cred ca o sa fim mancati de vii…

Manipularea maselor. NU! mazare!

Un pui lu bunica. Un scripete in mamaia, o fantana la coltu strazii si gata. toata lumea il voteaza pe mazare. Fraza pe care am auzit-o de nenumarate ori de la toti acesti oameni: "Macar asta a facut ceva" sau de la cei care se vor mai realisti: "A furat dar a si facut". Nu cred ca majoritatea acestor oameni inteleg... Tot ce a "facut" este din banii VOSTRI. Banii care au fost colectati SPECIAL pentru a face ceva. Nu a dat din buzunarul lui ca sa faca tot ce a facut.

Totusi nu inteleg cum atatia oameni pot sa-i cada in plasa. Toata lumea parca alege sa nu vada tot ce a facut rau pentru propriul beneficiu. Toata lumea uita de noile taxe adaugate de acest edil nemaipomenit. Taxe cum ar fi cea de bariera din Mamaia, taxa de protectie (da, exact. taxa datorita careia noi ne simtim acum "in siguranta" pe strazi) si altele de acest gen. Partile pozitive intradevar sunt iluminatul si asfaltarea strazilor, dar totul in campanie electorala. Sa nu mai zicem de cumpararea voturilor batranilor cu pui! Daca asta nu inseamna a fi populist. Atunci dati-mi voi un exemplu mai bun.

Pretinde ca a bagat sute de miliarde de lei pentru renovarea spitalului judetean. Cati dintre voi au intrat in ultimul timp acolo sa vada cum este situatia?! Ar fi bine sa faceti asta inainte sa mai vorbiti despre acest subiect.

Acum ca am trecut peste partile "bune" ale celor doua mandate ale sale, sa ajungem la faptul ca a distrus singurul parc din Constanta pentru a construi un Mall. Cine credeti ca a acordat acea autorizatie de constructie. Si de ce?! Pentru noi?! De asemenea acorda astfel de autorizatii pentru orice spatiu verde din oras. Sau nimeni nu a trecut in ultimul timp pe bulevardele Tomis, Mamaia, Ferdinand sau chiar in portul Tomis? Din nou intreb. Pentru noi?
Parca nimeni nu a observat faptul ca intentioneaza sa scoata toate liniile de tramvaie si troleibuze din oras, inlocuindu-le cu vehicule poluante. Nu inteleg cum am avea noi de castigat din cumpararea unor autobuze la mana a doua pentru a inlocui vechile mijloace de transport ecologice. Credeti ca el nu a avut nici un interes personal in aceasta afacere?
Pe deasupra el in campania lui electorala nu face altceva decat sa critice celelalte partide care candideaza. Cum vi se pare asta corect?!
In afara sezonului turistic, parca nimeni nu mai locuieste in Constanta. Scoate pana si bancile din parcuri. De ce? Pentru ca localnicii nu aduc la fel de multi bani ca turistii. Cum de nimeni nu vrea sa deschida ochii asupra acestor lucruri? Nu inteleg cum toata lumea se poate lasa dusa de nas de un pui si o fantana.

To Romania

De ce un glont irosit ar insemna o pierdere mai mare decat una dintre vietile voastre:

Pentru ca in viziunea voastra, orice lucru de cacat pe care l-ati face va fi iertat la urmatoarea spovedanie. Orice lucru pe care l-ati facut si simtiti ca este gresit il stergeti din constiinta voastra datorita faptului ca religia voastra bigota nu il considera rau. Manca-mi-ati fecalele cu garnitura de sperma cruda.

Pentru ca mintea voastra ingusta va face sa generalizati orice. Pentru voi daca o fosta prietena (sau mai multe) v-a(au) inselat, toate femeile sunt curve si e un motiv bun pentru a deveni misogini. Pentru voi daca un tiganus v-a ciordit scutecu si a aruncat cu cacat in voi cand erati mici, e un motiv suficient pentru a deveni rasisti. Sunteti consumatori inutili ai aerului tuturor.

Pentru ca sunteti atat de redusi incat nu puteti face diferente intre indivizi si trebuie sa ii incadrati in stereotipuri (dupa etnie, religie, etc), toate avand caracteristici exacte. As regula-o pe ma-ta-n cur cu peria de buda.

Pentru ca folositi ca motiv pentru intoleranta voastra de tip homofob scuze de genul “daca o sa-i vada copilul meu de cinci ani pe doi barbati sarutandu-se si vor face si ei la fel”. Daca tu la cinci ani aveai pofte legate de sarutat barbati (sau femei daca e s-o luam asa), tine-ti complexele pentru tine. Sa va ia la penis tot satul de la betiv pana la preot si invatator.

Pentru ca desi vedeti ca parintii vostri se chinuie si au dus o viata de cacat, faceti tot posibilul sa fiti ca ei. Baga-v-as un cutit incins pe gaura pulii.

Pentru ca promovati valori crestine si totusi nu ratati nici o ocazie pe care o aveti sa bagati banii altora in buzunarul vostru. V-as vinde organele interne pe euro si dolari.

Pentru ca sunteti de acord cu faptul ca societatea voastra va creste si va educa in biserici, scoli si in armata pentru a va trimite sa muriti. Baga-va-s rozatoare vii prin sfincter.

Pentru ca vi se pare normal sa loviti animale si daca odraslele voastre ar face asta, nu ati avea nimic impotriva. Fermenta-v-as ramasitele in urina cainilor comunitari.

Daca luati propozitia scrisa in italic de la sfarsitul fiecarui paragraf, va iesi o poezioara adresata celor care se regasesc in oricare din descrieri. M-am saturat de voi.

Tell me why and how are all the stupid people breeding.

Probabil cel mai bun mod in care poti face o schimbare cat de mica in societate este daca ataci chiar idelie fundamentale, care sunt implementate in mintea majoritatii de la varste fragede si dezvoltate de-a lungul vietii. Inca un post legat de valorile societatii noastre. Despre cum probabil ca percepe cineva viata si ce asteapta cel mai mult de la ea. Un om este definit de alegerile pe care le face. Am uitat exact cine a zis asta sau vers al carei melodii era dar asta o sa fie baza articolului.

Aceste alegeri sunt, in majoritatea cazurilor sunt (cel putin in prima faza) influentate de ce vede fiecare la persoanele apropiate si de sfaturile pe care le primeste de la aceste persoane. Este desigur vorba de parinti. La varste prea fragede, copiii se afla aproape in totalitate sub puterea parintilor. Ei fac alegerile pe care odraslele sunt prea mici sau prea tinere sa le faca. Politicienii de la noi din tara si din majoritatea lumii au considerat ca la varsta de 18 ani, copilul este pregatit sa aleaga singur si sa fie responsabil pentru consecintele acestor alegeri. De aici in colo, probabil micul adult se va descurca bazandu-se pe educatia primita (presupunand ca aceasta exista).

Valorile dupa care majoritatea acestor tineri se ghideaza in viata (cel putin in mediul meu) mie mi se par cel putin deranjante, cu toate ca din cate vad, marea majoritate este de acord cu ele. Principiul pe care toti il primesc din tata in fiu si tot asa este in general egoismul. Toti copiii sunt invatati ca pe cat posibil trebuie mai intai lor sa le fie bine si apoi celorlalti. De aici proverbe din popor cum ar fi: “Decat sa planga mama, mai bine plange ma-ta”. Daca un parinte si-ar sfatui copilul despre cum sa se comporte intr-o relatie emotionala cu alta persoana, probabil multi nu ar dezaproba infidelitatea sau lipsa de interes pentru felul in care se simte cealalta persoana (citat din popor: “asta e acum. Treci la urmatoarea. Cu cat mai multe cu atat mai bine”). La fel toti sunt sfatuiti sa ignore dorintele prietenilor sau persoanelor apropiate atunci cand e vorba de a alege intre ei si propria persoana. Atat timp cat cineva este sfatuit sa nu ii pese de sentimentele unei alte fiinte umane si sa nu simta pic de vina pentru ranirea (nu numai fizica, dar si psihica) a celor din jur, cred ca ceva este in neregula. La fel putem vorbi despre cum egoismul cauzeaza probleme mult mai mari: pentru un mai mare castig, patronii unei mari companii concediaza si astfel arunca pe strazi sute sau mii de oameni. Egoismul acesta pe care multi il considera firesc, deci, poate sa duca la probleme de la cele domestice pana la o scara mult mai mare. Cu toate acestea, toti aleg sa ignore si sa treaca mai departe cand vad asa ceva, sa fie doar niste observatori pasivi, doar confortul si buna-starea materiala sa fie prioritare.

In acelasi mod, societatea noastra, prin mijloacele sale de manipulare, (educatia primita acasa, educatia primita la scoala sau de ce nu: educatia primita prin intermediul mijloacelor mass-media) incearca sa faca exact acest lucru: sa creeze o turma de fiinte umane, al carui singur scop este profitul, fiecaruia sa ii pese numai de buna-starea lui (uneori si a familiei lui) si toti sa invete sa ignore in totalitate orice problema a oricui altcuiva, motivul fiind ca si restul fac la fel sau ca riscul ar fi prea mare. Obstacolele intampinate sunt deseori omenia, solidaritatea, altruismul, prietenia. Atat timp cat acestea nu exista, societatea noastra de animale dresate va continua sa supravietuiasca intr-o lume lipsita de sentimente, fiindca toti sunt invatati ca bunul material reprezinta succesul si succesul inseamna totul in viata. Daca ar exista solidaritate sau prietenie, daca unei persoane i-ar pasa de mai mult decat propria buna-stare, ar aparea unitatea intre oamenii care isi dau seama ca profitul nu este scopul suprem, ar aparea oameni care prefera egalitate in loc de competitie, astfel provocand tulburari pentru turma de oi si mai ales pentru ciobani.

Aceasta competitie asigura faptul ca nu exista solidaritate si compasiune. Si cum apare in primul rand competitia? Datorita lipsei de siguranta de sine a fiecaruia, indusa de imaginile pe care mass-media le afiseaza ca modele, (imagini exagerate menite sa impinga individul peste limitele sale pentru a ajunge la un scop urmarit de cei ce scot bani de pe urma noastra). Aceasta lipsa de siguranta duce la frustrare care la randul ei duce la concurenta pentru a depasi frustrarea. Competitia sustine ca trebuie sa fii mai bun decat cel de langa tine, egal nu este destul. Numiti-ma comunist sau cum vreti voi, dar tot nu inteleg, de ce trebuie sa existe competitie cand poate exista solidaritate si ajutor? In momentul in care o persoana si-a atins nivelul de confort dorit, de ce nu poate da ce are in plus celor care au nevoie? De ce trebuie sa aspire la mai mult atata timp cat nu are nevoie de mai mult? (si nu ma luati cu d-alea cu asa-i natura umana. Asta-i doar o scuza pentru ca nu gasiti un motiv bun). Un raspuns firesc este dat tot de unul dintre principiile nescrise dupa care se ghideaza lumea noastra : fiecare trebuie sa profite cat mai mult de bunatatea celor din jur. Astfel, bunatatea reprezinta un termen negativ, oamenii care dau fiind considerati fraieri. Nimeni nu cauta sa rasplateasca bunatatea care li s-a aratat. Ei doresc doar sa profite cat mai mult posibil de acesti fraieri care “isi pierd timpul” cu a-i ajuta pe altii. Asa ca atata timp cat aceasta conceptie va domina iar nimeni nu va aprecia bunatatea celorlalti si toti vor cauta numai sa profite de ea, societatea cea lipsita de orice fel de sentiment va continua sa existe iar specia umane din cadrul ei va continua sa se perpetueze (pana probabil se vor autodistruge dar hey n-avem de unde sa stim asta).

Asa ca noua ce ne ramane de facut? Toate aceste lucruri ma fac sa cred ca faptul ca ne inmultim nu este o idee asa de buna. O societate cum este cea descrisa mai sus nu cred ca are nici un impact pozitiv asupra nimanui si nici asupra mediului in general. Acesti oameni se nasc pentru a cumpara si pentru a muri. Asa ca, din nou, ce ne ramane noua, celorlalti, de facut? Celor care vad ceva in neregula cu toate aceste “valori” cu care suntem hraniti de mici copii?

Deci.. Pentru cei care se regasesc in ce am descris mai sus: folositi un prezervativ.. sau doua! Serios. Adica tot timpul. Nu doar uneori. Tot timpul. Prezervativul sa fie acolo. Orice s-ar intampla, sa folositi un prezervativ.

I’ll shoot your kid at school!
Cause he’s gonna grow up to be a fucking asshole just like you!

Don't call me white!

Aici vreau sa incerc sa explic ce inteleg eu prin supra-utilizatul “anti-fa”, de ce atata “anti“ si de ce nu pot fi altfel. Probabil va asteptati sa apara si ceva de genul asta pe blog nu ? J

Anti-fa, in caz ca era cineva care nu stie, este o abreviere la anti-fascist. Ce inseamna fascismul? (sau ce inteleg eu prin fascism) Un sistem totalitar si autoritarian de gurvernare bazat pe ierarhie, capitalism, nationalism, etc. Sustine controlul total al statului (sau al unui anumit grup de persoane) asupra oricarui individ si asupra oricarui aspect al vietii umane. In fascism, singurul aspect relevant este nationalitatea, drepturile individuale fiind abolite in favoarea intereselor natiunii. “Statul este suprem iar in afara sa, nici o valoare spirituala sau umana nu poate exista, cu atat mai putin sa insemne ceva.” - Benito Mussolini.

Dupa cum probabil stiti, a fost instituit in Italia si Germania (sub forma sa: nazismul) in perioada interbelica si pe timpul celui de-al doilea razboi mondial precum si in alte tari (cum ar fi Spania sau chiar Romania) tot in perioada aceea dar asta nu-i in nici un caz o lectie de istorie, doar vroiam sa fac un fel de introducere.

Fascismul deci inseamna control. Inseamna abolirea drepturilor individului pentru binele “natiunii”. Inseamna a da unui om sau unui grup de oameni puterea de a decide daca cineva traieste sau moare. Pe deasupra, aceste decizii teoretic ar fi luate baza discriminarii in functie de rasa, orientarea sexuala, etc. Inseamna eliminarea libertatii majoritatii pentru binele catorva. De ce ar vrea cineva sa i se rapeasca libertatea de a vorbi, libertatea de a actiona, libertatea de a avea propriile credinte, libertatea de a gandi sau cel mai important: dreptul la viata?

Cum am zis mai sus, nationalismul constituie una din bazele fascismului. Atata timp cat eu nu mi-am ales locul in care sa ma nasc (acum n-o dau in celalta extrema cu anti-reproducere), nu inteleg de ce ar trebui sa fiu obligat sa-mi iubesc sau sa fiu mandru de nationalitatea sau etnia mea. Nu a fost niciodata alegerea mea. Dupa mine, sentimentul de mandrie ar trebui sa apara datorita unei realizari, dar a te naste (undeva anume si din anumiti parinti) nu este in nici un caz o realizare (sau daca poate fi numita asa nu este nici un caz a ta). Acest sentiment de mandrie nationala, duce la un moment dat la rasism: la ura fata de oameni cu nationalitatea diferita de a ta. Dupa cum am mai zis si dupa cum voi mai zice: nimeni nu trebuie invinuit pentru faptul ca s-a nascut (indiferent de culoarea parintilor din care s-a nascut sau de locul din care provin ei.) Ca sa pun asta mai simplu: daca cineva este un dobitoc, nu e din cauza faptului ca s-a nascut asa, e din cauza faptului ca a devenit asa datorita cine stie caror circumstante. Nu este treaba nimanui sa judece familia, tara, religia sau nationalitatea altcuiva.

Asta pe scurt legat de ce cred eu despre rasism. Cat despre celelalte forme de discriminare, cum ar fi sexismul sau homofobia. Cel mai stupid dintre toate mi se pare a desconsidera pe cineva din cauza faptului ca este femeie. Sunt mai multe femei decat barbati pe pamant. Singurul motiv pentru care, de-a lungul istoriei, numarul femeilor care au facut ceva ce sa ramana inregistrat a fost mai mic decat cel al barbatilor in aceasta situatie, este ca lipsa tuturor de putere intelectuala a determinat o mai mare apreciere a fortei fizice care, anatomic vorbind, a fost mai accentuata la barbati. Dar daca stam bine sa ne gandim, aceasta forta fizica in combinatie cu lipsa puterii intelectuale a fost cauza majoritatii problemelor si tragediilor din istoria omenirii. Deci din start un punct in minus pentru sexul masculin. Pe dealta parte, discriminarea barbatilor de catre femei nu va duce nicaieri decat la mai multa ura, fiind la fel de lipsita de baza ca si misoginismul. Cat despre homofobie, mi se pare foarte simplu. Nu trebuie sa zica nimeni altcuiva cu cine si cum sa se futa. Este exclusiv treaba lui (atata timp cat partenerul este constient de ceea ce face si este de acord cu asta). Cea mai comuna scuza pe care am auzit-o de la homofobi este: “Daca toata lumea o sa devina gay la un moment dat?! Cum ne-am reproduce?”. K Serios. Voi va credeti pe voi insiva cand ziceti asa ceva? V-ati uitat prea mult la South Park sau ce?! Acomodati-va cu ideea. NICIODATA nu va deveni toata lumea gay, chiar daca va opriti cu ura fata de homosexuali. Nu se va intampla. Pur si simplu.

Ce vreau sa spun pana la urma este ca toata lumea ar trebui sa fie mai putin preocupata de ce fac ceilalti si mai concentrata asupra propriilor activitati. Nu este treaba nimanui sa ii judece pe altii. Cu toate acestea, atata timp cat unii oameni aleg ura ca principala lor credinta si atata timp cat ura va sta la baza ideologiei lor si fac o intreaga politica din aceasta ura, ceva nu este in regula. De aia anti-fascist. Nu vreau ca eu si prietenii, familia mea sau persoanele pe care le respect sa fim amenintati in nici un fel datorita felului in care ne-am nascut sau alegerilor pe care le-am facut cu privire la propria persoana. Si nici nu vreau in nici un caz sa ni se ia putina libertate pe care o avem in acest moment.

Nu am intrat mai adanc in nici unul din subiectele abordate si nici nu am mentionat nimic de alte forme mai “ascunse” de fascism (cum ar fi cel al corporatiilor internationale) ca deja m-am plictisit sa scriu deci imi imaginez ca probabil cine s-a obosit sa faca asta deja s-a plictisit de citit asa ca poate alta data.

Stay rude. Stay rebel. Stay free. Always stay yourself.

born to die.. ??

Nu stiu in general pentru ce folosesc oamenii bloguri si nu ma intereseaza in mod deosebit. Eu mi-am facut acest cont pentru a-mi descarca intr-un fel frustrarile ( nu va cacati pe voi, toata lumea are d-astea. E ca si cum ati zice ca nu va mancati mucii cand erati mici. Stiti bine ca toti faceati asta : ).

O sa incep cu un subiect banal probabil discutat si rasdiscutat de toti “neintelesii” generatiei noastre (’89 si aia din juru lor). Conditia unui adolescent in aceasta tara, ce asteptari poate avea si cum va fi viitorul acestuia comparativ cu aceste asteptari. Nu pot vorbi decat despre ce vad cu ochii mei asa ca ma voi baza in special pe ce se intampla in mediul meu. Dupa cum vad eu lucrurile, din ce in ce mai accentuat, societatea noastra se imparte in categorii tot mai mult diferentiate unele de altele.

Exista un grup destul de mare de copii / adolescenti “alesi”: cei care au parintii in cine stie ce functii sau ai caror parinti sunt patroni ai cine stie caror firme. Acesta este grupul de persoane care nu trebuie sa se ingrijoreze aproape deloc pentru ce vor face in viata pentru ca planul lor profesional este foarte bine trasat de catre parintii lor. 90% din aceste persoane se complac in situatia asta, fara a-si bate prea mult capul cu lucruri de genul ce ar vrea ei cu adevarat sa faca pe plan profesional. Au mama si tata bani, imi dau bani, imi iau masina, tot ce trebuie sa fac yo e sa ajung din cand in cand la scoala ca sa nu se supere sponsorii si in rest sa stau in cluburi bengoase si sa sparg paraii pe bautura si fetite (sau bautura si baietei, nu discriminam desigur). Dupa cum vad eu lucrurile, cam asa sta treaba cu aceasta viitoare clasa de sus.

Desigur exista si cealalta extrema, care cuprinde un numar aproximativ egal de copii cu cel mentionat mai sus. Acestia sunt cei ai caror parinti un prea se ocupa de educatia sau de viata lor in general, (sau din cine stie care alte motive) sunt cei lasati mai mult sau mai putin de capul lor. 90% din acestia (exceptandu-i pe cei care chiar se chinuie pentru a-si depasi starea) de asemenea se complac in aceasta situatie, se lasa de scoala cat mai devreme cu putinta pentru a se bucura de “micile distractii” ale vietii, ajungand la un moment dat sa-si castige existenta din ce apuca, iar mai tarziu rupandu-si spatele 12 ore pe zi pentru un salariu care nici pe departe nu-i poate intretine pe ei sau pe familiile lor.

Cine mai ramane acuma? Noi, asa-zisa majoritate (sau poate nu?). Avem parinti carora le pasa, fara prea multe posibilitati, care se chinuie sa ne dea de mancare si sa ne tina in scoala, pentru un scop pe care nici ei nu-l prea inteleg dar deh.. il au in sange: supravietuirea (din cate vad eu, in ziua de azi si in aceasta tara, cam acesta este intelesul pe care il capata cuvantul “supravietuire”). Noi mergem la scoala, respectam majoritatea regulilor orbeste cu frica in san, frica de a nu ajunge sa nu ne putem intretine intr-o buna zi. Terminam scoala, mergem la facultate, de asemenea pupand in cur in stanga si in dreapta ca sa ajungem apoi la apogeul pupatului in cur si sa ne angajam: practic sa ne vindem cam jumatate din viata pe mancare, un adapost, haine si mofturile copiilor nostri, incercand sa le facem macar lor acei cativa ani de copilarie sa merite tinuti minte, asa cum la randul lor probabil au facut parintii nostri pentru noi.

Cui si de ce vindem noi aceasta semnificativa parte din viata noastra? Ne vindem celor din clasa de sus, celor care in mare proportie, au ajuns acolo altfel decat prin munca cinstita si in mod ciudat, desi noi le dam lor majoritatea timpului si energiei noastre, ei sunt rasplatiti mult mai mult decat noi. Sistemul nostru perfect (pe care din cate vad nimeni nu il contesta sau nu are curajul sa il conteste) permite acestui lucru sa se intample. Nu am intrat in amanuntele legate de cum unii au ajuns sa faca parte dintr-o clasa sau alta ca nu mai conteaza. Suntem acolo deja. Si totusi mie nu mi se pare deloc corect. Acesta este viitorul asupra caruia majoritatea copiilor privesc in aceasta tara, in acest moment. A-si vinde aproape tot timpul lor, toata viata lor pentru ca altii sa fie fericiti si sa se bucure de acea viata.

Acesta fiind un caz totusi acceptabil, exista categoria a doua, despre care am vorbit mai sus, care e in pericol sa moara de foame desi nu merita acest lucru. Dupa parerea mea nici un om care doreste sa munceasca, sau chiar munceste la fel de mult ca oricine altcineva, nu merita sa fie lasat sa moara de foame sau sa se chinuie sa-si duca zilele pana la capat dintr-un salariu mizer.

Cum am zis mai devreme, nu consider ca este corecta toata treaba asta si in loc sa urmarim orbeste niste reguli care probabil au fost puse acolo doar pentru a ne tine in continuu in acest cerc de “te nasti – muncesti - te caci – mori”, nu zic sa iesim acum in strada si sa batem bogatasi (inca), ci pur si simplu sa punem sub semnul intrebarii macar, (pentru un inceput) tot ce ni se pare ca e nedrept sau orice ni se zice sa facem, fara a ni se explica rostul acelei actiuni. Stiu ca probabil o sa va ganditi ca plm, treaba cu clasele, saracii, bogatii, etc e de cand lumea si pamantul. Dar nu inteleg de ce trebuie sa fie asa si in continuare.

Scuze daca dupa ce ati citit asta ati constatat ca a fost o pierdere de timp. In viitor nu mai intrati.