Tell me why and how are all the stupid people breeding.

Probabil cel mai bun mod in care poti face o schimbare cat de mica in societate este daca ataci chiar idelie fundamentale, care sunt implementate in mintea majoritatii de la varste fragede si dezvoltate de-a lungul vietii. Inca un post legat de valorile societatii noastre. Despre cum probabil ca percepe cineva viata si ce asteapta cel mai mult de la ea. Un om este definit de alegerile pe care le face. Am uitat exact cine a zis asta sau vers al carei melodii era dar asta o sa fie baza articolului.

Aceste alegeri sunt, in majoritatea cazurilor sunt (cel putin in prima faza) influentate de ce vede fiecare la persoanele apropiate si de sfaturile pe care le primeste de la aceste persoane. Este desigur vorba de parinti. La varste prea fragede, copiii se afla aproape in totalitate sub puterea parintilor. Ei fac alegerile pe care odraslele sunt prea mici sau prea tinere sa le faca. Politicienii de la noi din tara si din majoritatea lumii au considerat ca la varsta de 18 ani, copilul este pregatit sa aleaga singur si sa fie responsabil pentru consecintele acestor alegeri. De aici in colo, probabil micul adult se va descurca bazandu-se pe educatia primita (presupunand ca aceasta exista).

Valorile dupa care majoritatea acestor tineri se ghideaza in viata (cel putin in mediul meu) mie mi se par cel putin deranjante, cu toate ca din cate vad, marea majoritate este de acord cu ele. Principiul pe care toti il primesc din tata in fiu si tot asa este in general egoismul. Toti copiii sunt invatati ca pe cat posibil trebuie mai intai lor sa le fie bine si apoi celorlalti. De aici proverbe din popor cum ar fi: “Decat sa planga mama, mai bine plange ma-ta”. Daca un parinte si-ar sfatui copilul despre cum sa se comporte intr-o relatie emotionala cu alta persoana, probabil multi nu ar dezaproba infidelitatea sau lipsa de interes pentru felul in care se simte cealalta persoana (citat din popor: “asta e acum. Treci la urmatoarea. Cu cat mai multe cu atat mai bine”). La fel toti sunt sfatuiti sa ignore dorintele prietenilor sau persoanelor apropiate atunci cand e vorba de a alege intre ei si propria persoana. Atat timp cat cineva este sfatuit sa nu ii pese de sentimentele unei alte fiinte umane si sa nu simta pic de vina pentru ranirea (nu numai fizica, dar si psihica) a celor din jur, cred ca ceva este in neregula. La fel putem vorbi despre cum egoismul cauzeaza probleme mult mai mari: pentru un mai mare castig, patronii unei mari companii concediaza si astfel arunca pe strazi sute sau mii de oameni. Egoismul acesta pe care multi il considera firesc, deci, poate sa duca la probleme de la cele domestice pana la o scara mult mai mare. Cu toate acestea, toti aleg sa ignore si sa treaca mai departe cand vad asa ceva, sa fie doar niste observatori pasivi, doar confortul si buna-starea materiala sa fie prioritare.

In acelasi mod, societatea noastra, prin mijloacele sale de manipulare, (educatia primita acasa, educatia primita la scoala sau de ce nu: educatia primita prin intermediul mijloacelor mass-media) incearca sa faca exact acest lucru: sa creeze o turma de fiinte umane, al carui singur scop este profitul, fiecaruia sa ii pese numai de buna-starea lui (uneori si a familiei lui) si toti sa invete sa ignore in totalitate orice problema a oricui altcuiva, motivul fiind ca si restul fac la fel sau ca riscul ar fi prea mare. Obstacolele intampinate sunt deseori omenia, solidaritatea, altruismul, prietenia. Atat timp cat acestea nu exista, societatea noastra de animale dresate va continua sa supravietuiasca intr-o lume lipsita de sentimente, fiindca toti sunt invatati ca bunul material reprezinta succesul si succesul inseamna totul in viata. Daca ar exista solidaritate sau prietenie, daca unei persoane i-ar pasa de mai mult decat propria buna-stare, ar aparea unitatea intre oamenii care isi dau seama ca profitul nu este scopul suprem, ar aparea oameni care prefera egalitate in loc de competitie, astfel provocand tulburari pentru turma de oi si mai ales pentru ciobani.

Aceasta competitie asigura faptul ca nu exista solidaritate si compasiune. Si cum apare in primul rand competitia? Datorita lipsei de siguranta de sine a fiecaruia, indusa de imaginile pe care mass-media le afiseaza ca modele, (imagini exagerate menite sa impinga individul peste limitele sale pentru a ajunge la un scop urmarit de cei ce scot bani de pe urma noastra). Aceasta lipsa de siguranta duce la frustrare care la randul ei duce la concurenta pentru a depasi frustrarea. Competitia sustine ca trebuie sa fii mai bun decat cel de langa tine, egal nu este destul. Numiti-ma comunist sau cum vreti voi, dar tot nu inteleg, de ce trebuie sa existe competitie cand poate exista solidaritate si ajutor? In momentul in care o persoana si-a atins nivelul de confort dorit, de ce nu poate da ce are in plus celor care au nevoie? De ce trebuie sa aspire la mai mult atata timp cat nu are nevoie de mai mult? (si nu ma luati cu d-alea cu asa-i natura umana. Asta-i doar o scuza pentru ca nu gasiti un motiv bun). Un raspuns firesc este dat tot de unul dintre principiile nescrise dupa care se ghideaza lumea noastra : fiecare trebuie sa profite cat mai mult de bunatatea celor din jur. Astfel, bunatatea reprezinta un termen negativ, oamenii care dau fiind considerati fraieri. Nimeni nu cauta sa rasplateasca bunatatea care li s-a aratat. Ei doresc doar sa profite cat mai mult posibil de acesti fraieri care “isi pierd timpul” cu a-i ajuta pe altii. Asa ca atata timp cat aceasta conceptie va domina iar nimeni nu va aprecia bunatatea celorlalti si toti vor cauta numai sa profite de ea, societatea cea lipsita de orice fel de sentiment va continua sa existe iar specia umane din cadrul ei va continua sa se perpetueze (pana probabil se vor autodistruge dar hey n-avem de unde sa stim asta).

Asa ca noua ce ne ramane de facut? Toate aceste lucruri ma fac sa cred ca faptul ca ne inmultim nu este o idee asa de buna. O societate cum este cea descrisa mai sus nu cred ca are nici un impact pozitiv asupra nimanui si nici asupra mediului in general. Acesti oameni se nasc pentru a cumpara si pentru a muri. Asa ca, din nou, ce ne ramane noua, celorlalti, de facut? Celor care vad ceva in neregula cu toate aceste “valori” cu care suntem hraniti de mici copii?

Deci.. Pentru cei care se regasesc in ce am descris mai sus: folositi un prezervativ.. sau doua! Serios. Adica tot timpul. Nu doar uneori. Tot timpul. Prezervativul sa fie acolo. Orice s-ar intampla, sa folositi un prezervativ.

I’ll shoot your kid at school!
Cause he’s gonna grow up to be a fucking asshole just like you!

Don't call me white!

Aici vreau sa incerc sa explic ce inteleg eu prin supra-utilizatul “anti-fa”, de ce atata “anti“ si de ce nu pot fi altfel. Probabil va asteptati sa apara si ceva de genul asta pe blog nu ? J

Anti-fa, in caz ca era cineva care nu stie, este o abreviere la anti-fascist. Ce inseamna fascismul? (sau ce inteleg eu prin fascism) Un sistem totalitar si autoritarian de gurvernare bazat pe ierarhie, capitalism, nationalism, etc. Sustine controlul total al statului (sau al unui anumit grup de persoane) asupra oricarui individ si asupra oricarui aspect al vietii umane. In fascism, singurul aspect relevant este nationalitatea, drepturile individuale fiind abolite in favoarea intereselor natiunii. “Statul este suprem iar in afara sa, nici o valoare spirituala sau umana nu poate exista, cu atat mai putin sa insemne ceva.” - Benito Mussolini.

Dupa cum probabil stiti, a fost instituit in Italia si Germania (sub forma sa: nazismul) in perioada interbelica si pe timpul celui de-al doilea razboi mondial precum si in alte tari (cum ar fi Spania sau chiar Romania) tot in perioada aceea dar asta nu-i in nici un caz o lectie de istorie, doar vroiam sa fac un fel de introducere.

Fascismul deci inseamna control. Inseamna abolirea drepturilor individului pentru binele “natiunii”. Inseamna a da unui om sau unui grup de oameni puterea de a decide daca cineva traieste sau moare. Pe deasupra, aceste decizii teoretic ar fi luate baza discriminarii in functie de rasa, orientarea sexuala, etc. Inseamna eliminarea libertatii majoritatii pentru binele catorva. De ce ar vrea cineva sa i se rapeasca libertatea de a vorbi, libertatea de a actiona, libertatea de a avea propriile credinte, libertatea de a gandi sau cel mai important: dreptul la viata?

Cum am zis mai sus, nationalismul constituie una din bazele fascismului. Atata timp cat eu nu mi-am ales locul in care sa ma nasc (acum n-o dau in celalta extrema cu anti-reproducere), nu inteleg de ce ar trebui sa fiu obligat sa-mi iubesc sau sa fiu mandru de nationalitatea sau etnia mea. Nu a fost niciodata alegerea mea. Dupa mine, sentimentul de mandrie ar trebui sa apara datorita unei realizari, dar a te naste (undeva anume si din anumiti parinti) nu este in nici un caz o realizare (sau daca poate fi numita asa nu este nici un caz a ta). Acest sentiment de mandrie nationala, duce la un moment dat la rasism: la ura fata de oameni cu nationalitatea diferita de a ta. Dupa cum am mai zis si dupa cum voi mai zice: nimeni nu trebuie invinuit pentru faptul ca s-a nascut (indiferent de culoarea parintilor din care s-a nascut sau de locul din care provin ei.) Ca sa pun asta mai simplu: daca cineva este un dobitoc, nu e din cauza faptului ca s-a nascut asa, e din cauza faptului ca a devenit asa datorita cine stie caror circumstante. Nu este treaba nimanui sa judece familia, tara, religia sau nationalitatea altcuiva.

Asta pe scurt legat de ce cred eu despre rasism. Cat despre celelalte forme de discriminare, cum ar fi sexismul sau homofobia. Cel mai stupid dintre toate mi se pare a desconsidera pe cineva din cauza faptului ca este femeie. Sunt mai multe femei decat barbati pe pamant. Singurul motiv pentru care, de-a lungul istoriei, numarul femeilor care au facut ceva ce sa ramana inregistrat a fost mai mic decat cel al barbatilor in aceasta situatie, este ca lipsa tuturor de putere intelectuala a determinat o mai mare apreciere a fortei fizice care, anatomic vorbind, a fost mai accentuata la barbati. Dar daca stam bine sa ne gandim, aceasta forta fizica in combinatie cu lipsa puterii intelectuale a fost cauza majoritatii problemelor si tragediilor din istoria omenirii. Deci din start un punct in minus pentru sexul masculin. Pe dealta parte, discriminarea barbatilor de catre femei nu va duce nicaieri decat la mai multa ura, fiind la fel de lipsita de baza ca si misoginismul. Cat despre homofobie, mi se pare foarte simplu. Nu trebuie sa zica nimeni altcuiva cu cine si cum sa se futa. Este exclusiv treaba lui (atata timp cat partenerul este constient de ceea ce face si este de acord cu asta). Cea mai comuna scuza pe care am auzit-o de la homofobi este: “Daca toata lumea o sa devina gay la un moment dat?! Cum ne-am reproduce?”. K Serios. Voi va credeti pe voi insiva cand ziceti asa ceva? V-ati uitat prea mult la South Park sau ce?! Acomodati-va cu ideea. NICIODATA nu va deveni toata lumea gay, chiar daca va opriti cu ura fata de homosexuali. Nu se va intampla. Pur si simplu.

Ce vreau sa spun pana la urma este ca toata lumea ar trebui sa fie mai putin preocupata de ce fac ceilalti si mai concentrata asupra propriilor activitati. Nu este treaba nimanui sa ii judece pe altii. Cu toate acestea, atata timp cat unii oameni aleg ura ca principala lor credinta si atata timp cat ura va sta la baza ideologiei lor si fac o intreaga politica din aceasta ura, ceva nu este in regula. De aia anti-fascist. Nu vreau ca eu si prietenii, familia mea sau persoanele pe care le respect sa fim amenintati in nici un fel datorita felului in care ne-am nascut sau alegerilor pe care le-am facut cu privire la propria persoana. Si nici nu vreau in nici un caz sa ni se ia putina libertate pe care o avem in acest moment.

Nu am intrat mai adanc in nici unul din subiectele abordate si nici nu am mentionat nimic de alte forme mai “ascunse” de fascism (cum ar fi cel al corporatiilor internationale) ca deja m-am plictisit sa scriu deci imi imaginez ca probabil cine s-a obosit sa faca asta deja s-a plictisit de citit asa ca poate alta data.

Stay rude. Stay rebel. Stay free. Always stay yourself.

Vikings all the way

Ok so asta e post number 2. Asta se va incadra la post de sparti. Deci am posturi de sparti si posturi care nu sunt de sparti. Everyone got that ok?
Vorbeam intr-o zi cu prietena mea despre noua moda care a cuprins valul de mini-neo-nazis in constanta. Multi dintre ei sustin sus si tare ca sunt vikingi. Asadar in acest articol voi incerca sa-mi explic cum poate fi viata unui viking in aceast timp si loc.
Ca oricine altcineva, probabil si un viking trebuie sa mearga la munca. Dar din cate stiu eu, tot ce faceau vikingii toata ziua era sa calatoreasca pe mari, sa bea si sa cotropeasca sate de sedentari. Probabil o discutie de dupa o zi de lucru intr-un bar intre doi vikingi ar fi ceva de genul: *deci ceai mai facut azi la munca? *ah nimic interesant am cotropit vreo doua sate, am violat vreo doua virgine si am pus in sclavie cativa sedentari. Tie cum ti-a mers? *ah a mers prost. Am ramas fara benzina pentru sclavii care dadeau la vasle in barca. *Da stiu cum e. In ziua de azi fac sclavi foarte prosti. Nici nu poti sa cotropesti un sat cum trebuie.
Vorbind de barci. Probabil nu pot sa se deplaseze peste tot pe mare. Noile modele de barci cu roti si cu consum minim de sclavi deci sunt mult mai folositoare. Sunt un fel de amhibious transport. Si de asemenea, cum arta grafica a evoluat fata de acum o mie de ani, capul barcii probabil are alta forma si design fata de cel clasic. Acum au capete de Freakazoid, de Homer Simpson, de Kyle/Stan/Cartman/Kenny, etc. Pentru vikingii care sunt mai in legatura cu asa-zisa latura sensibila, probabil au si capete de Elton John sau Michael bolton cu semnatura desigur.
Problema cea mai mare cu aceste barci probabil e cu parcarea. Nu cred ca e foarte usor de gasit un loc de parcare destul de lung si lat pentru un asemenea vehicul. Asa ca din cand in cand probabil vikingul tata (hai sa-l numim Gargh iar pe mama Helga) mai vine acasa nervos la vreo ora tarzie: “A trebuit iar sa merg sa-mi iau barca. Am parcat neregulamentar in locul de vikingi handicapati, i-au blocat vaslele, au eliberat sclavii si mi-au tractat-o. Imagineaza-ti cat a luat dupaia sa gasesc toti sclavii aia.”
Barcile vin in marimi si forme pentru toata familia. Asadar, pentru femeia viking, probabil barcile sunt mai compacte, cu schimbator automat de viteze de sclavi, si desigur cu un consum mult mai mic de sclavi la suta de kilometri. Cum vikingii minori nu au voie sa detina sclavi, ei au triciclete specifice de vikingi in care dau singuri la vasle fiindca fiecare pedala are o vasla mica atasata de ea, reclamele fiind de genul: pentru ziua in care vei detine sclavi ca taticul tau *winking eye*.

Legat de vestimentatia de viking: probabil cele mai reprezentative articole de imbracaminte sunt caciulile cu coarne atasate de ele. Imi imaginez ce greu trebuie sa fie pentru un viking sa mearga in weekend la film cu familia. Probabil tot timpul este un tip undeva in spatele cinemaului care tipa: “Da da-ti in mortii ma-tii caciula jos ca nu vad nimic!”. Probabil bravul viking in zilele lui de glorie si tinerete se ridica si il ameninta pe cetatean ca ii va cotropi satul de sedentari nenorociti. Dar astazi, vikingul stabilit, cu familie si de toate, se resemneaza si isi da palaria jos pentru ca deh, probabil e nevasta langa el ceva de genul: miai promis! Fara cotropit in timpul liber! De cand n-ai mai fost cu micul Urgh sa mancati carne cruda in padurile nordului? Ce fel de tata esti tu? 
Aceste caciuli, in modelul pentru copii probabil sunt pur si simplu de dimensinui mai mici si eventual cu o elicie in mijloc si coarnele au o biluta de plastic in capat ca sa nu se zgarie odraslele calatorilor marii. Pentru femeia viking probabil devine o mare problema momentul in care trebuie sa-si gaseasca o caciula cu coarne de firma. Cred ca il duce pe Gargh in toate magazinele de articole de imbracaminte pentru vikingi. Sa nu mai zicem de machiaj. Poate candva era destul sa se macheze cu sangele si organele interne ale oricui. Dar astazi esti apreciata doar pentru sange si organe interne de calitate: Heidi’s Secret, L’orInga and such.

In concluzie trebuie sa fie destul de dificil sa fii viking in ziua de azi. Dar hey, cine sunt yo sa zic sa nu incercati? 

born to die.. ??

Nu stiu in general pentru ce folosesc oamenii bloguri si nu ma intereseaza in mod deosebit. Eu mi-am facut acest cont pentru a-mi descarca intr-un fel frustrarile ( nu va cacati pe voi, toata lumea are d-astea. E ca si cum ati zice ca nu va mancati mucii cand erati mici. Stiti bine ca toti faceati asta : ).

O sa incep cu un subiect banal probabil discutat si rasdiscutat de toti “neintelesii” generatiei noastre (’89 si aia din juru lor). Conditia unui adolescent in aceasta tara, ce asteptari poate avea si cum va fi viitorul acestuia comparativ cu aceste asteptari. Nu pot vorbi decat despre ce vad cu ochii mei asa ca ma voi baza in special pe ce se intampla in mediul meu. Dupa cum vad eu lucrurile, din ce in ce mai accentuat, societatea noastra se imparte in categorii tot mai mult diferentiate unele de altele.

Exista un grup destul de mare de copii / adolescenti “alesi”: cei care au parintii in cine stie ce functii sau ai caror parinti sunt patroni ai cine stie caror firme. Acesta este grupul de persoane care nu trebuie sa se ingrijoreze aproape deloc pentru ce vor face in viata pentru ca planul lor profesional este foarte bine trasat de catre parintii lor. 90% din aceste persoane se complac in situatia asta, fara a-si bate prea mult capul cu lucruri de genul ce ar vrea ei cu adevarat sa faca pe plan profesional. Au mama si tata bani, imi dau bani, imi iau masina, tot ce trebuie sa fac yo e sa ajung din cand in cand la scoala ca sa nu se supere sponsorii si in rest sa stau in cluburi bengoase si sa sparg paraii pe bautura si fetite (sau bautura si baietei, nu discriminam desigur). Dupa cum vad eu lucrurile, cam asa sta treaba cu aceasta viitoare clasa de sus.

Desigur exista si cealalta extrema, care cuprinde un numar aproximativ egal de copii cu cel mentionat mai sus. Acestia sunt cei ai caror parinti un prea se ocupa de educatia sau de viata lor in general, (sau din cine stie care alte motive) sunt cei lasati mai mult sau mai putin de capul lor. 90% din acestia (exceptandu-i pe cei care chiar se chinuie pentru a-si depasi starea) de asemenea se complac in aceasta situatie, se lasa de scoala cat mai devreme cu putinta pentru a se bucura de “micile distractii” ale vietii, ajungand la un moment dat sa-si castige existenta din ce apuca, iar mai tarziu rupandu-si spatele 12 ore pe zi pentru un salariu care nici pe departe nu-i poate intretine pe ei sau pe familiile lor.

Cine mai ramane acuma? Noi, asa-zisa majoritate (sau poate nu?). Avem parinti carora le pasa, fara prea multe posibilitati, care se chinuie sa ne dea de mancare si sa ne tina in scoala, pentru un scop pe care nici ei nu-l prea inteleg dar deh.. il au in sange: supravietuirea (din cate vad eu, in ziua de azi si in aceasta tara, cam acesta este intelesul pe care il capata cuvantul “supravietuire”). Noi mergem la scoala, respectam majoritatea regulilor orbeste cu frica in san, frica de a nu ajunge sa nu ne putem intretine intr-o buna zi. Terminam scoala, mergem la facultate, de asemenea pupand in cur in stanga si in dreapta ca sa ajungem apoi la apogeul pupatului in cur si sa ne angajam: practic sa ne vindem cam jumatate din viata pe mancare, un adapost, haine si mofturile copiilor nostri, incercand sa le facem macar lor acei cativa ani de copilarie sa merite tinuti minte, asa cum la randul lor probabil au facut parintii nostri pentru noi.

Cui si de ce vindem noi aceasta semnificativa parte din viata noastra? Ne vindem celor din clasa de sus, celor care in mare proportie, au ajuns acolo altfel decat prin munca cinstita si in mod ciudat, desi noi le dam lor majoritatea timpului si energiei noastre, ei sunt rasplatiti mult mai mult decat noi. Sistemul nostru perfect (pe care din cate vad nimeni nu il contesta sau nu are curajul sa il conteste) permite acestui lucru sa se intample. Nu am intrat in amanuntele legate de cum unii au ajuns sa faca parte dintr-o clasa sau alta ca nu mai conteaza. Suntem acolo deja. Si totusi mie nu mi se pare deloc corect. Acesta este viitorul asupra caruia majoritatea copiilor privesc in aceasta tara, in acest moment. A-si vinde aproape tot timpul lor, toata viata lor pentru ca altii sa fie fericiti si sa se bucure de acea viata.

Acesta fiind un caz totusi acceptabil, exista categoria a doua, despre care am vorbit mai sus, care e in pericol sa moara de foame desi nu merita acest lucru. Dupa parerea mea nici un om care doreste sa munceasca, sau chiar munceste la fel de mult ca oricine altcineva, nu merita sa fie lasat sa moara de foame sau sa se chinuie sa-si duca zilele pana la capat dintr-un salariu mizer.

Cum am zis mai devreme, nu consider ca este corecta toata treaba asta si in loc sa urmarim orbeste niste reguli care probabil au fost puse acolo doar pentru a ne tine in continuu in acest cerc de “te nasti – muncesti - te caci – mori”, nu zic sa iesim acum in strada si sa batem bogatasi (inca), ci pur si simplu sa punem sub semnul intrebarii macar, (pentru un inceput) tot ce ni se pare ca e nedrept sau orice ni se zice sa facem, fara a ni se explica rostul acelei actiuni. Stiu ca probabil o sa va ganditi ca plm, treaba cu clasele, saracii, bogatii, etc e de cand lumea si pamantul. Dar nu inteleg de ce trebuie sa fie asa si in continuare.

Scuze daca dupa ce ati citit asta ati constatat ca a fost o pierdere de timp. In viitor nu mai intrati.